În contextul discuțiilor din spațiul public legate de obligativitatea medicilor de a lucra în România la stat după rezidențiat SMMR își exprimă ferm dezacordul și îngrijorarea față de ideea de obligativitate.

SMMR se aliniază la viziunea europeană stabilită de @europeanjuniordoctors legat de distribuția medicilor în teritoriu, cu accent pe a motiva, nu a obliga:

Salarizare corectă și motivație financiară adecvată pentru cei care deservesc zone vulnerabile sau cu densitate a populație redusă.

Infrastructura minimă necesară specialității să fie disponibilă fără rabat, indiferent de zonă (rural/urban mic/urban mare).

Posibilitatea medicilor din zonele descrise de a se dezvolta profesional continuu.

https://www.juniordoctors.eu/blog/mandate-motivation

În cadrul webinarului “Charting a European Response to the Health Workforce Crisis: Lesson from the Medical Profession” organizat de CPME în noiembrie, SMMR a fost prezent susținând acest inițiativa EJD și studiul european REST JD în care se discută despre numărul mare de ore state peste program de către medicii rezidenți. Acesta fiind ÎN MEDIE peste timpul maxim menționat în directiva europeana privind timpul de lucru pe săptămână (48 de ore maximum).

https://europa.eu/…/general…/working-hours/index_ro.htm

De asemenea, medicii rezidenți din România fac, în medie, 4-5 gărzi pe lună, dintre care una singură plătită, conform cu contractul.

După 6 ani de facultate și ani de rezidențiat, un medic are dreptul fundamental de a-și exercita profesia acolo unde poate evolua și este motivat. România este parte din UE, iar libera circulație a forței de muncă nu este opțională.

La finalul rezidențiatului, mulți medici se trezesc în fața unor posturi blocate sau a unui sistem care nu scoate locuri la concurs în specialitățile lor. A practica medicina „fără compromisuri” necesită resurse.

Nu poți cere performanță când lipsesc dotările de bază, iar medicul este pus să aleagă între etică și lipsuri.

Medicii rezidenți nu „fug” din țară, ci caută normalitatea. Respectul se câștigă prin investiții în oameni și spitale, nu prin bariere legislative care încalcă drepturi fundamentale.